sub aripa viselor stranii
sunt adunați ochii
un ochi nu vrea să fie
alergat și strânge în pleoape
amintirea zilei
gata să plângă dacă
suma cuvintelor i-o cer
știe adunarea cu frunze
și iarbă iar rezultatul
un cer de întrebări
să vegheze simbria vântului
celălalt ochi vorbește
stăpân pe certitudini
despre facerea lumii
în șapte zile și despre
pietrele scoase la suprafață
de apele din ținutul toamnei