și omul era mic de statură
și era trist și era beat și era singur
și nu știa de Dumnezeu
și umbra lui a împrăștiat secetă roșie
și au fugit păsările
și cerul a plecat
s-a despicat drumul
și au venit alți oameni
nu se știe cât de scunzi cât de beți cât de...
se ascundeau
în pumni închiși la culoare
și i-au împins rădăcinile
și au făcut rost de vreascuri
să acopere frigul îngerului
și au spus că acolo
niciodată nu fusese copac
niciodată nu fusese om
doar o văgăună în care
se încolăcea șarpele
sub o umbră secetoasă
nimeni mai mult n-a întrebat...