agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-22 | |
Tristețea mea chemase ploaia
Dar nici unul dintre ei nu știa... Și stăteau singuri, tare singuri Dincolo de ferestre, bîjbîind Dimpreună cu întunericul – Iar acesta le vorbea mereu, Dar nimeni nu înțelegea. Urma să-i înghită ploaia Doar frigul de sub gene, Cînd lacrimile se uscau. Dar ploii îi era lehamite. Timpul trecu de mult, Și tot se întrebau: Oare mai există ceva dincolo de cer? Luminile agitate din pumnii de ceară Nu-i trezeau din visul mincinos! Nu realizați cît de singuri sunteți Cînd pașteți pe un cîmp-miraj, Cînd pur și simplu, existați, Dar rămîneți străini pentru Lume. Vă admir buzele cînd susțineți profund Cum marea e a voastră, și aerul, și nopțile, Boltă unduitoare a negării singurătății... Detest curajul de a privi un surîs în oglindă, Frumusețe mesianică ați putea întrezări Dar nu vedeți singurătatea cum zîmbește? Nu voi cuteza a mai rîde împreună cu voi În timp ce gîndurile se topesc Precum carnea de război, N-am de gînd să vă zgudui cu nemiluire soarta Într-un colț nevăzut și-amar stau și vă spun Dar, mereu-mereu, singurul drum a fost Singurătatea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate