căderi și recăderi
și toate aceste interpretări
pe care mizezi în drumul către casă
cineva care să îți mângâie sinapsele de parcă ar fi

o mamă & un tată

e o umbră continuă care învăluie orașul
ca un vânt venit din prerie
plecările departe de tine au devenit
deviante nu mai trăiești decât în propria
poveste & în povestea orașului așezat ca un satelit
undeva pe orbita unei planete rătăcitoare

prinzi fluturii care se învârt deasupra aragazului
îi împingi cât mai aproape

ți-au spus că nimic nu e greșit în viața asta
în afară de întoarcerile la tine ca înspre un templu
au spus:
în afară de sacrificii și plăcerea lor
nu există nimic

ți-au spus că te vei întoarce dar nu te-ai întors
ai așteptat căderea & ai căzut cu seninătate

ai crezut că ești un fluture care trebuie
împins direct în flacăra aragazului
și așa o să simți pofta de libertate a deținuților
închiși de ani în celule, în aceste orașe contrafăcute

&
ți-au spus că frumusețea nu contează și pentru asta
cineva sau ceva trebuie să plătească cu viața.
ți-au dat halucinogene pe care să le injectezi direct în vene
ca să crezi asta,

acum o să cazi din nou & ei or să-ți spună
ți-e dor să fii un copil. ți-e dor să privești cum fluturii arși iar or să zboare.