copilăria e apusă-n vremuri
chiar tinerețea parcă vag se trece
albiri de timp sunt gata s-o disece,
se tot rostogolesc a clipei ghemuri.

ades curajul vieții să ne sece,
în falsul lumii tu de nici nu tremuri;
muiată-n a ființei calde zemuri
e pregătită calea-n nor să plece.

alunec spre bătrâni, spre os, morminte
inundă apa stării de a fi
și gânduri fără noimă a jertfi
în dincolo de orișice cuvinte.

nuntesc pe tine-n repezi învelișuri,
țigara toarce fum spre-acoperișuri...