să cânți, să zbori cu visul către raiuri,
cufundă în nimicuri întristarea
și să cunoști în moarte prescurtarea
pe încă ale vieții tale plaiuri.

în țărm de ieri să nu aduci uitarea
inevitabilele mucegaiuri
să risipești cu vorbelor alaiuri
suind în miez de clipă cu iertarea.

ci nu grăbi a timpului amonte
împricinat să fie de aval,
de al secundei pătimaș arhonte.

în bălți de gând, al vremii carnaval,
în fruct de perle reci în anodonte
misteru-și vinde sinele-n plural...