sădesc un vis la margini de poem
gravitând în jurul albastrului văzduh
să crească precum bradul nemuritor boem
frate cu muntele neînfricatul duh.

timpul meu se-ndreaptă spre magic univers
secunde zburătoare printre curcubee
luna se-nduioșează cu un sensibil vers
mă ocrotește noaptea sub aripă de zee.

spăl în agheasmă scârba de scorpii
nu vreau să păstrez nici un dram de urât
de Dumnezeul iubirii pură să mă apropii
chiar dacă zei nebuni prin noroi m-au târât.


cuprind, admir lumini stelare nu sunt utopii
peste întunecimile lumești mereu s-au pogorât.