se nasc în despărțire, stins, fantome
a unui ieri ciudat și plin de cale
și ne umpleau tristeți, cu ale sale,
a morbului distanțelor simptome.

din cord mușcau insecte colosale
și-n duh erau de doruri axiome,
cu rațiuni ca-n dedesubt de come
ne depărtam în clipele egale.

în ochi și apa jalei e secată
și între noi s-au ofilit și merii,
e în triumf un monstru al durerii
încet spre zări văzându-te plecată.

Adio!, în văzduh îmi spui c-o mână...
tăcerea dintre noi deja-i bătrână.