Ca o piatra de moară
s-a așezat peste mine ziua de azi
și-a început să mă macine
învârtită pe axul nervilor
până mi-a stors pe rând
nechematele întrebări despre tine,
neprimitele întrebări rămase undeva,
angoasele viperine ale minutelor
sufocate de închipuiri.
Toate au sublimat când vocea ta
a ieșit din telefon să mă certe,
că și azi aș fi numărat raze de soare
cu ochii închiși de patru pereți.
Erai deja în fața ușii la intrarea
dintre noi doi și-mi zâmbeai.
Piatra de moară am ascuns-o aici.