check-in, gate number twenty five, running like crazy, enjoy
passport, money to buy a visa stamp, work paper filled, and waiting rows
yes sir, no men, of course, for sure, I am your brother
mă uit în jur și nu dau de mine, cred că m-am rătăcit în viața asta
iphon-ul nu-i un gadget, e însuși viața ta, conexiunea la realitate, la spațiu și timp
și atâta timp cât îl folosești înseamnă că trăiești
dar pentru foarte mulți dintre voi eu nu mai sunt în viață
cuvintele mi s-au uscat pe buze
gândurile mele duse de vânt nimeresc tot în deșerturi
și nici sărutul nu mai are parcă același gust
când eram mic mă îmbrățișăm singur, sau măcar genunchii aduși la gură
apoi am început să uit de mine deoarece altele erau prioritățile
iar acum stau și mă întreb de când ? până când?
înainte vreme, iarna însemna ore și ore de bulgăreală și sanie
pe când acum se rezumă numai la mocirlă, troiene neridicate și frig,
singurătate și priviri deznădăjduite prin fereastra oarbă
primăvara se destrămau gerurile și se arătau ghioceii
dar eu nu băgam de seamă pentru că rătăceam printre cuvinte
legănându-mă de un șnuruleț împletit cu alb și cu mult roșu
astăzi cumpărăm sentimente și simboluri
ca să vorbească ele în locul nostru, doborâți fiind de stresul inutil
al unui mâine ce și-a pierdut parfumul primelor narcise
niciodată vara nu era îndeajuns
și multe băi rămâneau nefăcute din cauza unui gaj sau a unui joc de cărți
răsfirat pe o plajă tot mai pustie la ceas de seară când buzele aveau gust de arsură și de mai încă
poate că toamna, poate că mâine
sau poate că nu