sămânța de-adevăr pe morți trezește
doar printre vii minciuna are zeamă,
spre-ntunecarea rațiunii cheamă
în lungi uitări de ce-i dumnezeiește.

o pasăre cu zborul mai de seamă
o lacrimă pe ochi îți umezește
un mult de timp în tine înverzește
în oful care iar a prins să geamă.

cu șarpele zvonind deasupra mării
te-acuz de măr în leneșe amiezi
bând spirtul de cerneală-a călimării.

iar din beție-mi templu-ntemeiezi
ca un exemplu cald al întâmplării
în care ca o rază scânteiezi.