E câmpu-atât de singur rămas în ochii mei
Și soarele apune cam pe la ora trei,
Doar luna-i fandosită și-și caută răgaz
La mine-n bătătură, călare pe zăplaz.

Trec nourii-franzele goniți de vântul surd
Ce șuieră și zbiară zănatic și pliurd,
Pe mare trec corăbii din veac necunoscut
De parc-ar fi bovine ieșite la păscut.

Se mai alintă cerul cu fulgere de foc
Și eu mă rog de viață, de sânge și noroc,
Și stau așa cuminte și nu mai zic nimic,
Pândind de după ușă destinul inamic.