Cum să mă apăr
de invazia barbară a gândurilor
când sunt cu strigoiul intimității
în ușoară vibrație de liniște?
Din fiecare obiect ies amintiri fantome
ca niște gândaci de umbre,
și camerele sunt pline,
se-agață indecent de neuronii pensionați,
îi ciupesc lacomi de revenire
și-i incită la revoltă contra mea
pentru că îmi lipsești.
Tortura mă ține sclav, ochii te caută,
cer îndurare unei vechi melodii
cu versuri candrii, apoi
arii din Traviata și Tosca, perle negre,
dar Una furtiva lacrima mă obsedează
și o suspin.
Răbdător, aștept să văd,
să aud pe malul tăcerii
orizontul diafan cu duetul nostru.