agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2473 .



testament
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [C.Dan ]

2017-07-28  |     | 



Aceste poeme s-au născut din starea de vinovăție pentru "lipsa" de comunicare cu cei din familie. Am gândit un dialog cu fiecare în parte, așa cum le-aș vorbi dacă nu aș mai fi, așa cum le-aș vorbi dacă aș avea curaj, ca un testament. 
 
 
 
dragă ali
 
lui ali îi plăceau poeziile ironice fapt pentru care
nu-și folosea decât o funcție a creierului 
se abținea să nu râdă
 
lui ali nu-i plăceau ridurile deși nu avea niciun rid

în fiecare dimineață se uita în oglindă

și își întindea pielea feței, se strâmba 
închidea ochii și își imagina partea stângă

mai căzută decât cea dreaptă, deschidea ochii
și acum avea impresia că partea dreaptă era mai căzută

lui ali nu-i plăceau ridurile, fapt pentru care

l-am văzut la capelă dormind pentru ultima oară

și i-am zis uite, ali, chiar nu ai niciun rid
 
dacă cineva i-ar fi zis lui ali că boala lui

nu este decât un viermișor care îți halește organele

ar fi adăugat un smile în jurnalul său 
în care specifica foarte clar cui să-i încredințăm lucrurile

și metoda prin care dorește să ne luăm rămas bun
 
era la terapie intensivă și dormea
nu aveam de unde să intuiesc că
sufletul lui stătea ca un liliac agățat
în colțul camerei

își nota fiecare cuvânt, fiecare grimasă

și n-am plâns, cel puțin până am ieșit 
din cameră, m-am prăbușit mult mai spectaculos

mi-am pierdut mințile

și mi-am consumat lacrimile pentru ce avea să vină
 
norii erau învolburați, iar apusul pulsa ca un cărbune aprins

vibrațiile sunetelor de fundal asigurau liniștea

vibrațiile aparatelor - parcă posedate

m-au făcut să tresar și să mi se facă frică

ali mi-a dat drumul și m-am trezit încărcat cu noi lacrimi

pe care aveam să le las să curgă în fiecare zi

așa cum eliberezi un animal sălbatic, dar se întoarce
 
imaginați-vă un șoricel cu gesturi de pisică

sau o pisică cu gesturi de șoricel

imaginați-vă-o fetiță cu gesturi de băiețel

sau băiețel cu gesturi de fetiță

așa și frățiorul meu alică

prin ceruri el se plimbă singurel
 
cum ești, dan? m-a întrebat pe terasă

i-aș fi răspuns că demonii joacă petang în piept

iar la fiecare partidă demonul învingător

își alege câte un sentiment de vinovăție

în legătură cu ce aș fi putut face când ali nu era în comă

apoi aș fi adăugat că nu mai pot iubi 
și nu mai îmi pasă, însă mi-am turnat whisky

l-am dat peste cap și am căutat o melodie

tristă pe telefon, cum ești, dan, a repetat

încerc să rezist cum pot, îți place melodia?


avea picioarele încrucișate pe debarcaderul îngust

ca o potecă ce despărțea lacul, era singur

numai el putea privi cerul, hipnotizat

de lumina puternică prin care abia-l zăream

știa că sunt pe malul lacului, fără să se uite la mine

mi-a făcut un semn scurt să mă apropii

ali, ești sigur că debarcaderul ne ține pe amândoi?

însă nu a răspuns, am făcut primul pas cu grijă

debarcaderul s-a înclinat, însă ali nu a schițat

niciun gest, ali, dacă mai fac un pas ne răsturnăm

lumina s-a transformat în întuneric și vântul

a început să miște debarcaderul pe care-l țineam

cu ambele mâini să nu se răstoarne

ali a zâmbit și a întors capul spre mine

ochii i se înnegreau ca niște sticle cu apă
în care curge cerneală, zâmbetul i se trăgea spre tâmple
 
eram singur în apartamentul lui
și mă gândeam la el
efectul vinului
fluctua în mintea mea 
- beam un pahar -
mă amețeam și mă trezeam
-
apoi iar mă îmbătam, timpul s-a oprit

și efectul vinului s-a risipit prin urechea dreaptă

inima a început să bată cu ecouri stereo

mi-era frică, singurătatea ieșise din mijlocul frunții

mă trăgea spre ușa de la intrare

l-am sunat pe darius: alo? sunt singur și mi-e frică

unde ești? - darius plângea: de cinci minute ali nu mai e

mi-am luat geaca pe mine și-am coborât

cele cinci etaje în cea mai mare viteză

m-a luat în brațe și mi-a zis, plângi! acum plângi!
am stat așa mai mult și n-am plâns

nodul din gât se umfla ca o gogoloașă

de cocă care crește și crește și crește
 
țineam debarcaderul cu ambele mâini să nu se răstoarne

vântul m-a făcut să închid ochii, apoi i-am deschis:

ali dormea învelit pe terasă, am luat mâinile de pe saltea

și m-am întins lângă el - cerul mă făcea să cred

că dimineața încă nu venise - nicio adiere

ali s-a întors pe cealaltă parte, l-am învelit mai bine

am închis ochii și i-am deschis repede

nu mai încerca, acesta este visul meu, a zis din somn
 
l-ai visat și nu știi de ce ești tristă - te gândești la el

soarele se mută de la o fereastră la alta

deodată cu golul care rotește-n tine

mergi de la un capăt la altul ca o lebădă pe apă

demonii fluieră twisted nerve, miști degetul arătător

și te întorci de parcă zidul ar fi un glob uriaș de metal

pantofii tăi doi magneți lucioși, te gândești la el

și nu știi că a murit, ești foarte tristă, mamă

fluieri twisted nerve și plutești de la un orizont la altul
 
se spune despre cei care cântă la pian

mai bine decât ar juca fotbal sau petang

că mor foarte devreme, ali cânta mai bine la pian

decât ar fi bătut un cui sau ar fi degustat

vinuri în nordul italiei pe o arie de două sute de kilometri

însă acestea nu sunt decât niște supoziții

ali, în realitate, nu a murit pentru că nu știa să bată un cui

ali a murit pentru că viața nu era suficientă

pentru sensurile ascunse din mintea lui
 
cum vă spuneam, ali era ironic și visa

bule uriașe de săpun prin care curgea vată

ca-n-tr-o clepsidră, timpul se scurgea
puțin câte puțin, în fiecare noapte

ali era un pic ironic

visa circuite de curent care plesneau

cum vă spuneam, nu prea era ironic și visa

că era ironic și râdea diabolic, apoi se întrista

să nu-ți pară rău, să nu-ți pară rău, își zicea

lui ali, cum vă spuneam, îi părea cam rău și zâmbea
 
dragă ali, m-am tot gândit la întrebarea

pe care mi-ai pus-o când visam că terasa ta

era un târg, amenajasem o tarabă

și-ți dăruiam hainele celor care treceau pe-acolo

m-am tot gândit, chiar dacă mă trezisem

plănuiam să-ți răspund în următoarea noapte

însă nu am găsit niciun răspuns, pentru

că întrebarea ta este făcută să nu aibă răspuns
acum te întreb, și nu mă aștept să răspunzi

crezi că dacă ar exista cineva care nu și-ar 
spăla părul, crezând că cei care

îl au mătăsos și fin sunt respingători

ar însemna că spațiul în care te afli acum există?
 
dragă ali, se spune că spiritul celui decedat

rămâne un timp pe pământ, printre cei dragi

bănuiesc că te-ai plictisit urmărindu-mă

cum mă trezesc în fiecare dimineață

beau cafeaua, fumez patru țigări, mă duc la serviciu

vin acasă și iar adorm, așa că astăzi 
am mai zăbovit cu tine puțin, să-ți arăt parisul

sper că nu te-ai plictisit și chiar te-ai distrat

când am fotografiat mașina de epocă

pe care scria pamela popo
ai văzut cum 
m-am dat puțin într-o parte să-ți fac loc 
să te uiți și tu prin obiectiv? sunt curios

dacă ți-a plăcut melodia americancei blonde

care cânta la chitară pe podul de la notre-dame

și animatorii care-și unduiau corpurile

ca niște gâște cu aripile rupte. când am intrat
în biserică bănuiesc că m-ai așteptat afară

inventasem o nouă înjurătură pentru cel de sus

auzisem că dacă-i vorbești în biserică aude mai bine

păcat că nu ai intrat, cu siguranță ne-am fi râs
 
dragă ali, nu am înțeles niciodată sensul cuvântului distopie

de câte ori veneam pe la tine eram beat și-ți vorbeam 
despre diferența dintre extrema dreaptă și cea stângă

chiar dacă eram oarecum în necunoștință de cauză

azi am citit pe wikipedia sensul tuturor cuvintelor

pe care le știam din auzite și am ajuns la concluzia

că ți-ai ales la timp momentul în care trebuia să ne părăsești

așa cum un pescăruș își alege marea înaintea anotimpurilor
 
aparatele, ca niște branhii, respirau pentru ali 
pieptul i se ridica, apoi cobora, apoi se ridica

îngerii așezați pe bordura din fața spitalului

jucau barbut în așteptarea lui
 
dragă ali, mai știi când m-ai întrebat

cum e să fii în comă, am tras perdeaua

iar soarele ne-a lovit peste fețe

ți-am spus să închizi ochii și te-am 
întrebat ce-ți imaginezi?
ei bine, dragă ali

clinchetul diavolilor ce mișcă iarba înaltă

se aude peste luminiș, cupolele

crapă cât ai zice că celui de sus i se umflă venele de furie

de fiecare dată nu e ceea ce pare

sau pare ceea ce n-ar fi avut cum să fie

cântecul trist pe care-l intuim dincolo de subconștient

ne face să trăim împreună, ca două note muzicale

care alcătuiesc un holocaust, un copil cu părul bălai

un gest prostesc, o melodie fără efecte
- ultimul tău surâs
 
uite ali, în ultima vreme te-am visat

și-n nicio noapte nu ai scos niciun cuvânt

cândva, când sinele mi-era amestecat

cu instinctul, stăteam până spre dimineață

lângă pat, o priveam pe iulia fără să clipesc

se simțea stânjenită și nu reușea să adoarmă

niciodată nu mi-a zis că sunt psihopat

luna se împingea în tocul geamului, vecinul

a cărui casă se vede la orizont stingea

și aprindea lumina, s-a ridicat pe marginea patului

m-a mângâiat pe cap, m-a sărutat pe obraz

și-a zis: acum trebuie să dormi, mă sperii

dragă ali, visam că erai pe moarte

și nu puteam trăi cu spaima că se va întâmpla

ca atunci când eram spre dimineață la capelă

o tipă m-a chemat să-mi spună ceva important

și m-a cuprins groaza

îmi tremurau mâinile și picioarele

mă sufocam cu mâna stângă

sperând să nu-mi zică a murit
 
dragă ali, de când ne-ai părăsit visez că mori în fiecare noapte

noroc că mă trezesc, iar când îmi revin te sun fiind sigur că trăiești

îmi dau seama, cu bucurie, că nu ai murit decât o singură dată
 
dragă ali, când stăteam de priveghi la capelă

toți se gândeau că ai murit prematur

unii plângeau, alții plânseseră deja, eu

priveam luna deasupra cimitirului aburind

și mă bucuram de gândul
că te-ai născut la șapte luni
 
ali, singurele dăți în care te-am ajutat au fost

când am semnat actele la serviciul funerar

și am făcut procură la crematoriu ca altcineva

să-ți ia cenușa în numele meu, când i-am

zis visele vin din subconștientul tău 
iar visele tale nu sunt decât dorința ta

colegei tale care s-a pus în genunchi

plângând, ca să oprim incinerarea, în numele lui

pentru că te-a văzut implorând-o, regretând

apoi te-am urmărit intrând printre flăcări

cineva a zis nu te speria, ali nu mai e aici


dragă ali, în noul apartament în care locuiesc de azi

nu se găsește nicio amintire legată de moartea ta

am fost foarte triști că nu mai 
aveam colțul nostru din spatele bucătăriei

în care ascultam laura pergolizzi și plângeam

cu gândul la tine, spre dimineață aveam

impresia că stai lângă pat și ne privești

dragă ali, de acum înainte vom fi nevoiți să plângem 
în cele mai neadecvate locuri

noul nostru apartament inspiră viață

și bogăție, și-o bucurie, de care mi-e scârbă
 
dragă ali, dragostea e infinitul aflat la îndemâna

celor care se cățălesc, mi-a rămas în minte de-azi-noapte

când alexandra a strigat am căzut din pat

cineva să mă ridice. era trei patruzeci și patru

am urcat în bucătărie să fumez o țigară

mi-am dat seama că dacă aș fi locuit aici
aș fi auzit când mi-au furat scuterul

așa cum creierul tău ar fi anticipat ultimul stroke
 
dragă ali, măresc volumul până 
corzile vocale

din mintea mea stau să se rupă

mă gândesc la obiecte, mi le imaginez

zburând cu rapiditate, și amețesc,
apoi 
îmi amintesc de moarte ta
și dau sanatoriul pe mut
 
dragă ali, sunt la a douăzeci și șasea poezie cu tine

în care nu voi mai vorbi de moartea ta

și nici despre visele în care îmi apari

azi voi mima tăcerea ca un pește care înghite-n gol
 
dragă ali, uite cum trag alarma autobuzului

din zece-n zece metri și-i arăt șoferului 
o doamnă-n vârstă - contrariat 
că după ce-a azvârlit-o afară cineva tot trage alarma

ca să te fac să râzi la noapte, din cel mai întunecat 
colț al subteranei. nevastă-mea să-și înfigă unghiile-n 
mine, de frică, să transpire, iar eu să râd de fericire

să râd de râsul tău debil, de râsul tău funerar
 
dragă ali, ai noștri mi-au scris că au plâns

după ce au citit poeziile, ca și cum

am fi fost copii și-am fi făcut cea mai gravă

și prostească boacănă pe o rază de două mii de kilometri

dragă ali, după cum vezi, noi le întreținem plânsul

și cenușa ta nu se va risipi niciodată
 
dragă ali, când te-am văzut în vis și nu puteam
să scot niciun cuvânt din cauza plânsului
ți-aș fi spus că am înțeles adevărul despre
frumosul pe care ni-l bagă pe gât cu forța
ca și cum noua ordine a lumii e scrisă 
de corul de copii ce asigură coloana sonoră
acestui coșmar, în care mă trezesc
 
dragă ali, nu te-am întrebat niciodată
de ce erai trist în puținele dăți când te sunam
îți auzeam respirația ca cea a unui muribund
care sună urgențele, însă nu poate să vorbească
sau nu mai vrea, așa cum nici tu nu mai voiai
ca puținul timp ce-ți rămăsese să fie plictisitor
de parcă agățaseși zilele și nopțile cu o sfoară
și le trăgeai în partea opusă a sensului
 
dragă ali, ce este mai frumos pe lume 
decât să-ți pierzi mințile pe înserate

când luna apare ca un embrion

iar soarele se stinge ca ochii tăi, pentru totdeauna?
 
era o taină - reflexia ei lovea
pic, pic, printre planete, dragă ali
iar râul seca ca boaba de cafea, ținută-n mucegai
pic, pic, pic, suflețelul tău se înălța și cobora
 
dragă ali, mi-am imaginat

o cameră de sanatoriu cu pereții decojiți

mă vedeam într-un colț ca o rană

pe care o ascunzi cu mâneca bluzei

mi-am mai imaginat câmpii și nori colorați

încăperi de fabrici părăsite și chiar moartea

însă nu mi-am imaginat că-ți vei lua tălpășița

ca un înger care cedează nervos în fața copilului

care a devenit diabolic
 
așa cum un câine refuză apa și mâncarea

după ce-i moare stăpânul, dragă ali, așa și eu

refuz să mă vindec de nebunia ce mă însoțește

în vise, atunci când mă gândesc la tine
 
din părul lui cam lung, aproape de fetiță

ali, într-o zi, și-a împletit codiță

și a plecat s-alerge-n parc, era un fel de soare

cerul cam nehotărât, dacă să urce sau coboare

și alerga, și alerga, ali, ca un sportiv

apoi privirea i s-a-ntunecat și a căzut fără motiv

era noapte la capelă, iar cerul parcă se albise

nimeni nu voia să creadă că ali chiar murise
 
nu e adevărat că ali avea gesturi de fetiță
chiar dacă uneori se visa în rochiță

soarele se-mpătrundea cu luna

și el dormea, dormea într-una
 
acel zâmbet și mușchii feței care se încordează

mimând înțelepciunea, râdeai diabolic

și mă făceai să sufăr, porcule, mă făceai să cred 
că ce-mi promiseseși spulberai spre dimineață

cu nebunia ta atât de previzibilă, ca un clișeu

îmi transmitea iulia, dragă ali, am descifrat 
în raza becului sub care mă învârteam 
ca un câine care-și urmărește coada
 
dragă ali, zilele astea m-am răzgândit 
în privința lui dumnezeu și mi-am propus

să nu mă mai răzbun pe el - asta i-ar da satisfacție

îl las să-mi prepare câte-o nenorocire

cu mânuțele lui harnice, ca ale unui copil

care sparge o vază, sparge geamul cu mingea

face pe el la masă și doboară televizorul

iar tatăl său îl așază pe genunchi și-i spune

lasă fiule, se mai întâmplă, iar apoi îl trimite la joacă
 
trec cu vederea nebunia asta, dragă ali

când luna se furișează în colțul subteranei

deși n-am geamuri și e zi, iar soarele

mă orbește-n coșmarurile cu moartea ta
 
cui ne-ai lăsat muică, ar striga acum o bocitoare

apoi ar cădea-n genunchi și s-ar sprijini-n sicriul

tău ali, însă noi nu urlăm decât când știm

că nu ești atent și te joci
 
patruzeci de zile în care sufletul tău, dragă ali

a bântuit printre durerile noastre și-am râs,
și-am plâns
și te-am visat în casa bunicilor,
și te-am
visat printre norii de vată la apus
 
încercam să nu ne mai gândim la tine

așa cum șopârla se ascunde de propria-i umbră 

în bătaia soarelui care, ca și sufletul tău

topește gheața din noi, apa rămasă

se scurge în crăpăturile cimitirelor pentru

morții însetați, dragă ali, îți vom cânta în fiecare zi 

și nu ne vom lua rămas bun niciodată


dragă iulia
 
 
insinuam că frica nu este decât un fior
și că durerea este durere numai
atunci când cauți umilință
era incertitudine și-un amalgam
de ceruri deasupra cimitirului vesel
și cei care trăiau prin cei care 
dormeau profund într-una dintre legături
cu mii de legături și morții ce visau 
că viii nu vor muri
 
a venit  momentul să recunosc că nu tolerez nimic
și nu voi lăsa să treacă nimic așa cum o pasăre
ar zbura și-aș zice uite o pasăre cum zboară
nimic nu e nevinovat și-n treacăt nimic
nu e mai scandalos ca micile obiceiuri 
dacă vrei să furi un casetofon fură un casetofon
și nimeni nu te va condamna pentru mai mult
dacă vrei să admiri o pictură admiră o pictură
și cu nimic nu va conta mai mult părerea celorlalți
însă nu voi mai permite nimănui să umble cu jumătăți
de măsură și nu voi trece nimic cu vederea 
 
o acumulare de voci și visul meu 
în ritmul pașilor celei pe care o urmăresc
de câteva străzi și vreau s-o întreb de ce m-a uitat
 
dacă treci de alimentară și înaintea blocului cu șase etaje
cotești prin pasaj și mergi și mergi și mergi
vei descoperi că nu există niciun capăt
 
dacă aș descrie picurii ce cad din robinet în chiuveta de metal
nu aș face decât să creez un nou clișeu
chiar dacă să zicem aș asocia acel sunet
cu vibrația sinelui ce arde
însă dacă îți mărturisesc că te iubesc
și nu pot trăi fără mângâierea ta suavă
nu îmi va fi decât foarte puțin rușine
 
mai știi când îți puneam muzică la telefon
iar maică-ta ne asculta de la 
celălalt telefon și fredona încet?
 
mai am să afirm că și tablourile mele 
sunt pictate în cinstea ta și nimeni nu vede
egoismul cu care mă confrunt scriindu-ți
aceste poezii nimeni nu ar înțelege de ce fac
asta nici dacă aș explica și nimeni nu și-ar
da seama că scriu texte de dragoste 
de dragul acestui gen precum moartea
ia unele vieți de dragul absurdității într-o zi
mi-ai spus că boala mea ține de anumite
conjuncturi nefaste atât de prielnice
narcisismului meu iar eu ți-am răspuns
că magia dimineților ține numai de magician
precum lumina cerului de îndurerare
 
când spui aceeași rugăciune în fiecare zi
după un timp își pierde din intensitate
iar cuvintele pe care le rostești sunt  fade
însă de fiecare dată când îți spun că te iubesc
și o fac de mai multe ori într-o singură zi
simt cum pasărea din mine se zbate
ca o inimă ce vrea să iasă din piept
 
de câte ori mă îmbăt îmi ies cele mai ascunse
frustrări la suprafață și sunt nervos însă
aseară m-am abținut și ți-am făcut o cafea
printre lacrimi ca și cum știam că dacă
îmi hrănesc orgoliul de moment te voi pierde
 
simțul practic nu este decât stoparea
unui gând și concentrarea asupra lui
deși concentrarea e și ea în sine un gând
așa cum eu cu gândul la tine
uit de mine și mă prostesc ca un copil
 
creierul meu era divizat în două părți
și anume partea care făcea bine și partea 
care făcea rău însă de când te-am cunoscut
partea care făcea bine s-a transformat
în partea care te iubește iar partea care făcea rău
în partea care te iubește la limita nebuniei
 
când eram cu iulia totul ne mergea rău 
și era din ce în ce mai nervoasă pentru nimicuri
însă acum că totul s-a terminat și te am pe tine
pot spune cu încredere că m-am refăcut
deși uneori mă mai gândesc la iulia de atunci
 
deși nu vreau să spun că ar fi rău să știu
măcar puțină teorie să știi că nu am învățat
niciodată nimic și tot ceea ce fac este 
bazat pe intuiție așa cum un animal sălbatic
se descurcă în pădure fără să fi învățat 
asta de la nimeni tocmai de aceea mi-e frică
să aflu lucruri pentru că dacă aș face-o
voi fi neplăcut surprins că dragostea 
noastră nu are cum să dureze o veșnicie
 
era întuneric și luna fierbinte mi se spunea
că trebuie să dansez cu vocile și mii de șoapte 
se propagau în minte te-am luat de mână 
era întuneric soarele bătea la ușa orizontului 
mi-era frică să dau drumul cordonului ombilical
 
îți amintești noaptea în care te-am trezit 
și ți-am spus că nu mă mai recunosc 
în oglindă iar tu ai deschis mai bine ochii
și mi-ai zis că sunt tot eu însă cel cu gânduri amestecate?
 
intuiția îmi spune că nicidecum lucrurile 
mărunte contează ci dimpotrivă și mai cred
că nici lucrurile mărețe nu sunt atât de mărețe
precum par cum nici dragostea mea pentru tine
poate să nu însemne nimic deși când 
mă gândesc la tine simt un fior egal cu moartea
și câteodată mă cuprinde groaza când 
intuiesc că într-o zi nu vom mai putea să ne vedem
 
am încălcat cele două reguli fundamentale 
ale universului și te-am văzut dezbrăcată
într-o seară apoi te-am privit din ușa de la baie
cum te făceai cu rimel și mă simt vinovat
și-aș da timpul înapoi să repar dragă iulia
 
te-am întrebat dacă mă mai iubești și-ai zis
că încă mă mai iubești te-am întrebat
dacă ești foarte supărată mi-ai zis că ești destul
de supărată te-am întrebat dacă ai vise puternice
și mi-ai răspuns că da te-am întrebat dacă
preferi vara sau iarna mi-ai zis du-te-n 
morții mă-tii cu întrebările tale cu tot 
 
universul e gol și sumbru luminile nu sunt 
adevărate cum soarele asigură frigul și teroarea 
și gardul electric e singurul adevăr 
așa și eu dragă iulia nu sunt decât o nervură 
a acestei inimi ce-ți ticăie în palmă
 
remediul unui nebun nu constă în tratamentul
care îl face să fie domol și trist 
ci constă în extrapolarea nebuniei în lucruri mărețe
cum ar fi de exemplu să ne plimbăm de mână
seara pe o plajă pustie briza să ne facă
să ne apropiem unul de celălalt ca două puncte
care se atrag apoi se unesc într-un singur microb
 
este adevărat că nu-ți place să ai prietene
și nici să te îmbraci în rochii nu ți-au plăcut 
niciodată păpușile nu mănânci carne 
nu ești politicoasă nu ești nici pro nici contra
muzicii indiene nu-ți plac dar nici nu urăști
animalele nu ți-e foame niciodată dar ocazional
mănânci nu te uiți la televizor și nu ai niciun tatuaj?
 
adevărul și neadevărul pot fi adevărate sau nu
și nimeni nu știe ce înseamnă cu adevărat adevăr
cum nimeni nu știe dacă cu adevărat te iubesc
sau scriu aceste poezii de dragul de a scrie
singur adevăr pe care îl cunosc este ceea
ce ți-am șoptit azi-noapte la ureche
în timp ce dormeai și nimeni nu poate nega asta
 
 
ca să-mi fie mai ușor să mă descurc în viață
mi-am împărțit apropiații pe culori depinzând ce sentimente
îmi creează aceștia iar când am ajuns la tine 
mi-a fost imposibil să-ți atribui doar o culoare 
fapt pentru care de câte ori ne întâlnim 
te văd ca pe un cameleon care își schimbă culorile
în funcție de bănuiala mea asupra sentimentelor tale
 
într-o zi mi-am dat seama că distanța
dintre două puncte este opusă forței
de atracție dintre ele așa că am plecat 
la capătul pământului să aflu cum este
viața fără atracția dintre noi și-am constatat
cu uimire că am ajuns în fața casei în care locuim
 
așa cum luna veghează noaptea iar soarele
ne încălzește cu razele sale sublime așa și mie
câteodată îmi vine să-mi bag pula și să plec
 
am auzit că orice lucru este urât dacă ai tendința 
să cauți lucruri urâte și orice coșmar este frumos
dacă știi să-ți gestionezi filtrul de receptare
ca acei oameni pentru care nimic pe lume nu este grav 
iar dacă este adevărat ce am auzit dragă iulia
înseamnă că urechile tale de spiriduș
ar putea fi cele mai frumoase urechi din lume
 
mai știi când îți spuneam că ai urechile ca ale unui 
spiriduș iar tu te supărai și-ți acopereai ochii cu ele?
 
am auzit că infinitul nu este nicidecum infinit
și că lucrurile mărunte sunt pilonii de bază ai măreției
am mai auzit și alte chestii dar nu are rost să le înșir aici
de fapt voiam să-ți spun că s-ar putea
ca nimic din ceea ce credem să nu fie adevărat
și adevăratul sens al iluziilor noastre
să îl găsim chiar în primul instinct de exemplu
să ne dezbrăcăm în metrou și să facem
dragoste sub privirile mulțimii niciodată
să nu ne mai fie rușine și niciodată să nu ne mai temem
 
presat de împrejurări voi fi nevoit să nu mai simt
nevoia să-ți vorbesc așa cum un copil o face 
cu un prieten imaginar însă cum îți spuneam altă dată
imaginația mea este un organ care moare
și se regenerează de fiecare dată iar acum
cum bine știi este pe moarte așa că  dragă iulia
după ce imaginația mea se va naște din nou
își va aminti de tine acest personaj cu care vorbesc 
când nu sunt capabil să stau de vorbă cu tine
 
pentru că nu ai știut să-mi răspunzi coerent
la întrebarea de ce mă iubești ca pedeapsă 
nu o să te mai supăr niciodată așa îți vei da seama 
că sensurile vieții nu sunt decât o închipuire
 
cu cât te îndepărtezi mai mult între noi
se creează un spațiu în care diavolii mei 
împreună cu diavolii tăi pariază pe tristețile noastre
 
dacă dumnezeu ne-a creat ca să ne iubim
iar noi nu îi facem plac să știi că într-o zi
o să se supere și nu vom mai primi nimic
 
auzi și corul bisericii din mintea mea 
când te gândești la mine?
 
nu știu cum să-ți zic ca să nu te supăr
am încercat cu alcool cu poezie am încercat
și prin muncă să uit de mine dar mereu
revin la începuturi când nu aveam și nu știam
să fac nimic și lumea mi se părea un vid
pe care mi-l umpleam numai gândindu-mă la tine
 
sensul și nonsensul se delimitează printr-o pojghiță
care se poate rupe oricând și sensurile
se pot amesteca ca atunci când eram
cu tine la alimentară și după ce ai plătit
am luat plasa plină și am aruncat-o la tomberon
să-i spunem poli dacă preferi sau să-i zicem apogeu
așa și cu relația noastră care se regenerează
după lungi perioade de tensiune iar tu uiți
că am fost rău și eu îmi amintesc că  îmi ții boala
în lesă iar de câte ori latră o smucești și se așază
 
tablourile fugeau din imagine chiar dacă mișcam
imaginea în sensul urmelor de pe perete
camera se inunda cu culori în ulei și mă rostogoleam
mă priveam în oglindă și ori de câte ori încercam
să mă târăsc în alte nuanțe nu vedeam
decât un demon deghizat într-o floare de cactus
dacă ai crezut discrepanța pe care am descris-o 
mai sus înseamnă că ai o părere foarte proastă
despre mine iar acum îți voi descrie cum s-a întâmplat
era spre dimineață de fapt încă era noapte
raza stâlpului de lumină ce intra pe geamul
bucătăriei nu îți permitea să aproximezi
ce oră e dar nici la ceas nu voiam să mă uit
am oroare să folosesc chestii electrice
imediat după ce mă trezesc după vreun coșmar
cum bine intuiești căci avusesem un coșmar
mi-am aprins o țigară sau se făcea că îmi
aprinsesem o țigară cum bine știi că nu fumez
de unde rezultă că probabil încă eram în vis
lumina stâlpului de pe trotuar s-a stins
și s-a aprins din nou însă de această dată
era roșie și cumva îmi puteam 
intui conturul feței care trăgea aprig din țigară
ei bine dragă iulia și te rog să mă crezi
acea față roșiatică care fuma nu mai avea barbă
 
stările mele de rău sunt din ce în ce mai violente
ca să te fac să înțelegi închipuie-ți un om al
străzii care are o sută de copii iar în fiecare zi
află de moartea câte unuia este adevărat
și cred că dumnezeu muncește din greu
să mă mulțumească însă oricât de mult
s-ar strădui nu reușește să țină pasul 
cu tristețea mea cu însetarea mea de mizerie
și nu face decât să mă bage în sevraj
atunci când nu am de ce să sufăr și să îndur
 
mi-ai spus că ai avut un coșmar iar după fiecare vis
nu te simți bine toată ziua te bântuie cum 
s-ar zice eu cred că visele urâte anunță lucruri bune
și mai cred că la fel ca și mine nu ai destulă încredere
odată am visat că mâncam puii verei cu furculița
erau vii iar eu le înfigeam furculița-n spate
și îi apucam de cap iar când m-am trezit eram
îndurerat și oripilat de ce am putut face
îmi amintesc că m-ai luat în brațe și m-ai mângâiat
văzuseși că nu eram bine însă eu nu o să fac asta
o să te las să vezi singură că visele nu sunt decât
o închipuire a sinelui pornită din nesiguranță și teamă
și că eu și toți care suntem în preajmă
nu suntem decât o închipuire a ta
 
când ți-am spus că fericirea doare nu mă așteptam 
că va veni ziua în care te voi găsi încuiată-n baie 
plângând ca o adolescentă rămasă fără iubit
mi-ai spus că nu știi cum să te comporți cu fericirea
și că te luase prin surprindere am deschis televizorul 
iar după câteva nedreptăți am râs împreună asta
ne făcea să ne simțim  din nou cei care nu au nimic de pierdut
 
simpatia pentru orori cred că vine din lipsa mamei
ca și dragostea pe care ți-o port într-un mod obsedant
citisem undeva că tipul acesta de oameni caută
latura maternă în persoana iubită și pot atinge
cele mai înalte cote ale devotamentului
chiar ajungând la apogeul în care pot fi capabili de orice
m-am gândit de multe ori la asta și de fiecare dată
îmi fac rău și mă automutilez cu gesturi ridicole
de parcă fie vorba între noi însuși dumnezeu a avut 
o mamă pe care a pierdut-o iar ca să se răzbune
ne-a adus pe fiecare în calea celuilalt
dragă iulia e în zadar să-ți explic toate acestea
cum nici tu nu erai obligată să-mi mărturisești
că dacă aș muri nimeni și nimic nu mă va putea înlocui
 
 
cândva spuneai că e un pic pervers să cred 
tocmai acum în dumnezeu după ce l-am renegat
când s-a îmbolnăvit mama și că întoarcerea
la credință (dacă scurtele dialoguri cu el
pot fi numite astfel) nu este decât o extensie
a bolii care avansează vertiginos în mine
însă dragă iulia m-am tot gândit și chiar dacă ce spui
pare plauzibil pentru mine nu este decât un act 
de milă ca atunci când un șoricel îți bate la ușă
în fiecare zi iar după douăzeci de ani deschizi
și-i oferi o bucățică de cașcaval cu speranța
că a doua zi nu va mai bate și tot așa în fiecare zi
 
temerile mele sunt infinite și reciclabile
exact cum mi-ai răspuns atunci când 
când îți spuneam la telefon că mă vindecasem
dacă vrei cu adevărat să te vindeci 
deși să fim serioși nu te vei vindeca niciodată
trebuie să faci terapie la terapia pe care deja
o făceai și tot așa până te vei pierde într-un
șir de terapii la terapii iar în acest fel vei uita
cauza principală a bolii mi-ai zis
și nu te-am crezut până astăzi când am
fost nevoit să cobor cu o stație mai devreme
pentru că la destinație mă aștepta noul destin
matricea mai năprasnică decât suma coșmarurilor
cu care nu m-am întâlnit niciodată de a căror
existență am intuit în fiecare clipă de când încerc
să fac un rezumat credibil al bolii ce crește
și crește și crește și crește ca un țânțar însetat
 
după îndelungi lupte interioare am ajuns la concluzia
că nu are rost să mai lupt cu mine și zic asta
pentru că tot răul pe care-l simt nu este altceva
decât propria-mi lucrare implicit starea continuă
de vinovăție din cauza căreia mi-e frică
de care nu pot scăpa cum ziceam prin acceptarea
răului cu brațele deschise va fi ca și cum aș putea
afirma că mă simt în pielea mea când sunt descumpănit
iar așa nu mă voi mai simți vinovat și micile
neplăceri din cauza cărora uneori îmi vine să dispar
din fața gândurilor mele nu vor mai fi decât insinuări
ale unui mecanism complex ce face universul să ruleze


dragă tată
 
mai știi când eram la ștrand și m-ai lăsat
pe marginea bazinului iar când ai întors 
capul nu mai eram? te vedeam de pe fundul
piscinei cum te agitai daneee se auzea 
filtrat de apa grea de parcă chiar tu înghițeai apă
și mâna tremurândă ce mă apucase de păr
așa cum auziseși că se face la românia actualități
 
când te sun mai mult decât trebuie nu înseamnă
că mă plictisesc sau că-mi place să vorbesc la telefon
însă mi se pare ciudat să mă trezesc 
și să nu am la cine să strig să-mi aducă apă
 
așa cum distanța dintre două puncte 
le apropie mai mult și eu de când am plecat
de acasă mă gândesc mai mult la tine
decât o făceam când împărțeam același calculator
 
abia acum am înțeles când ziceai ieși
futu-ți dumnezeii mă-tii că îți arătai afecțiunea
 
când m-ai învățat prima dată să dau cu piciorul
în minge nu te așteptai că voi ajunge fotbalist
cum nici când mă învățai să țin pumnul strâns
sau când am corectat prima poezie împreună
 
de câte ori cădeai din picioare și făceai spume
la gură eram sigur că vei muri apoi te trezeai
și nu-ți mai aminteai de nimic iar eu noaptea
visam că în casă se plimbă mulți tati
și știam că cel adevărat era cel care mă recunoștea
 
când vin în românia nu vin acasă pentru că
apartamentul nostru mă face să am aceleași
coșmaruri pe care le aveam când eram mic
 
se făcea că sunt acasă și că negociam
câți bani să-mi dai de buzunar iar mami
zicea dă-i ionele porc de poet ce ești
 
când eram mic și jucam împreună fotbal
nu înțelegeam de ce nu mai poți să alergi
ei bine tată uite că am ajuns la vârsta
la care alexandra mă depășește în cursa
de la grădiniță până la poarta casei în care locuim
și tu tot crezi că încă mai sunt copil
 
știu că este greu să faci o analiză a textului
când îți este adresat de propriul copil
dar dacă găsești un cuvânt în plus nu ezita


dragă mamă
 
 
era o încrengătură de voci ce-ți șopteau 
țigară după țigară și râzi și plângi și urli
totul se destramă apoi se reconstruiește
erau mișcările degetelor tale de parcă
dirijai corul diavolilor ce răsună în mintea ta
 
 
dacă vreodată diavolii încetează să-ți mai vorbească
să știi că eu locuiesc în franța cu iulia 
avem doi copii foarte frumoși și anul
viitor cu siguranță vom veni pe la tine
 
mai știi când eram mic vindecam oameni
împreună vorbeam cu hristos și vedeam
boala în oameni? de când te-ai îmbolnăvit
am refuzat să cred toate acestea iar lui dumnezeu
i-a părut rău că m-am îndepărtat așa că
de anul trecut încearcă prin toate mijloacele
să mă atragă înapoi la credință dar mi-e frică mamă
poate mă voi îmbolnăvi ca tine din prea multă credință
 
am văzut o fotografie în care stăteai întinsă
aveai părul încurcat și te uitai în tavan
înconjurată de mormane cu haine vechi
mamă dacă ai ști mi-am amintit melodia
pe care mi-o cântai când aveam febră mare
 
întotdeauna mi-am dorit să înnebunesc
numai pentru faptul că așa vom vorbi aceeași 
limbă și-am fost acolo și-am auzit
înjurăturile păsărilor și diavolii tăi dar n-am rezistat
trebuia să mă întorc printre ai mei unde aveam treabă
 
 
se făcea că era o apă neagră din care ieșeai
în cămașa ta de noapte murdară părul
îți acoperea fața apoi ți l-ai dat la o parte
te-ai descălțat și te-ai băgat sub plapumă
 
 
când eram mic mi-ai povestit că într-o noapte
o sferă de lumină se apropia de marginea 
patului și ai rămas împietrită dar nu ți-era frică
erai convinsă că venise isus mântuitorul
de atunci te-ai retras în lumea ta iar noi
am ascultat țipetele și monologurile  tale când
te plimbai de dimineața până seara pe hol
ei bine mamă de aceea cred că isus
nu ne-a făcut decât rău 
 
 
așa cum auzi voci este adevărat că auzi 
și vibrația pieptului meu când mă gândesc la tine?
 
 
de câte ori aud oameni vorbind singuri 
îmi vine să-i rog să meargă la tine să ți-i faci prieteni
 
 
nu mi-am imaginat niciodată cum e să ai o mamă
pentru că o am pe iulia însă de câte ori te sun
și te simți bine mi se face rușine că nu am terminat școala


dragă darius
 
când eram mici să știi că știam că fumezi
chiar dacă te ascundeai de mine crezând
că o să te spun alor noștri iar dacă era să fac 
asta cu siguranță te dădeam de gol și când
le furai salariul și luam eu bătaie
 
toate discursurile tale despre viață le-am 
băgat bine la cap chiar dacă lăsam impresia
că nu sunt atent când vorbești de exemplu acum
nu am nicio așteptare nu îmi pare rău de nimic
nu mă iau în serios și nu mă mai simt rău când mi-e rău
 
deși ai impresia că îți cer bani ca să-mi cumpăr
țigări să știi că eu cumpăr și băutură 
joc la loto și pariez la poker de prostituate nici nu mai zic
 
cel mai important lucru pe care l-am învățat
de la tine este să nu iubești pe nimeni
deși tu ești foarte firav și cam emotiv
 
de când ali nu mai e printre noi nu mi-ai 
mai rămas decât tu deși sper să nu mă 
înțelegi greșit erai la fel de tare și înainte
 
de când te descurci foarte bine în afaceri
eu am devenit visător ar fi fost și păcat
ca ai noștri să aibă trei băieți cu aceleași deprinderi
 
dacă vreodată te vei simți singur și îndurerat
nu trebuie decât să-ți amintești ce le spui altora
 
când erai mic și mami mi-a cumpărat 
echipament de polițist ai plecat pe străzi
pentru că ție nu-ți luase nimic apoi te-am 
căutat și te-am găsit la facultatea de mecanică
stăteai pe o bordură și plângeai mami ți-a spus
hai acasă că-ți cumpăr și ție unul iar tu ai răspuns
mă piș pe echipamentul vostru de polițist
eu vreau să fiu bandit
 
să știi că am dus o viață de rege în liceu
când un țigan a vrut să mă bată altul a zis 
e fratele lui darius iar el a întrebat cine e darius 
cum cine e darius nu contează cine e darius 
tot ce contează e că darius te va face franjuri
 
se făcea că mă condamnaseră pe viață 
pentru că nu voiam să le spun dacă ești fratele meu
iar tu strigai de la poarta pușcăriei că tu ești
dar ei nu te băgau în seamă încercam
să înțelegi că mi-era bine acolo


dragă lucas
 
când mami era gravidă cu tine doctorii
au zis că poate să te piardă și că te vei naște
cu sindromul down la care am lipit
ecografia cu tine pe frigider ca să te vedem zilnic
îmi imaginam cum o să te naști bolnav
și noi în jurul tău încercând să te facem să râzi
 
când erai foarte mic nu mă băgai în seamă
și plângeai când te luam în brațe credeam
că nu sunt un tată îndeajuns de bun 
până într-o zi când m-ai întrebat dacă
sunt băiețel și m-ai rugat să facem pipi împreună
 
dacă vreodată vei veni bătut acasă pentru
că ai flirtat cu prietena altui băiat nu 
o să mă răzbun pe el și nici nu te voi certa
însă te voi învăța cele trei procedee prin care
vei reuși sigur să ai propria iubită
 
apropiații noștri zic că o să fii un băiat teribil
după care fetele vor înnebuni și sunt 
sigur că au dreptate însă dacă vrei să vii
cu amante acasă să-mi spui din timp 
ca să știu ce să le mint pe mami și pe prietena ta
 
dacă vei alege să fumezi eu îți voi da bani de țigări
dacă vei alege să bei vom bea împreună
dar dacă vei alege să faci studii superioare
și să devii cineva eu nu pot să-ți asigur 
decât speranța că vei rămâne modest
 
decepțiile în dragoste se rezolvă cu o bună
beție iar pierderea prietenilor cu înlocuirea lor
așa că dacă vreodată e prea târziu ca să bei 
cu cineva e bine de știut că mă poți trezi la orice oră
 
unii zic că bucuriile mici sunt mai importante
decât cele mari de parcă am putea trăi
din zâmbetele fetelor drăguțe ce ne intersectează
să nu crezi niciodată această prostie
chiar dacă să zicem vei fi un băiat care zâmbește
 
când am cunoscut-o pe mami era foarte rea
și obișnuită să frângă inimile băieților
m-a atras tocmai pentru că era foarte 
greu de ajuns la sufletul ei însă pe tine
te sfătuiesc să nu faci aceeași greșeală
 
nu știu pentru tine cum este însă coșmarul
meu care se repetă este o pușcărie în care
ajung mereu pentru fapte minore fapt
pentru care mi-e groază de spațiile închise
 
dacă mami te va ruga vreodată să-i povestești
despre prietena ta să nu-i spui nimic
pentru că în general mamele sunt foarte geloase
 
când eram foarte tânăr visam să am un băiat
și să-l fac fotbalist iar când te-ai născut
visul mi s-a reactivat și cu cât te făceai 
mai mare mi-am dat seama că nu-ți place fotbalul
pentru că în loc să dai cu piciorul în minge
o luai și o aruncai cu mâna așa că am învățat
ca visul meu să fie orice te va pasiona
 
într-o zi mami m-a întrebat ce mă voi face
dacă vei crește și vei ridica mâna la mine i-am răspuns 
că vei fi primul bărbat de la care am luat bătaie


dragă alexandra
 
în ziua în care te-ai născut mi s-a făcut frică
de ceea ce va urma și-am decis să beau
până mor însă când m-am trezit mi-am 
adus aminte că beat fiind avusesem 
o revelație și anume vizualizasm patul
de moarte de a cărei margine te-ai apropiat
și m-ai sărutat pe frunte ca pe copilul tău
 
era un joc de lumini și emoția așteptării
pășeai firav prin mormanul de frunze uscate
era liniște pe aleea ce ducea la alimentară
trebuia să ținem secret păcatul 
jeleurilor în formă de pizza
 
când te-ai născut o asistentă mi te-a pus în brațe
picioarele și mâinile au început să-mi tremure
dacă nu mor acum no voi mai muri niciodată
mi-am zis și iată-ne conspirând împotriva
sistemului totalitar de acasă și iată-ne doi prieteni
care-și împart secretele ca pe niște sticle de absint
 
în zilele noastre orice gest involuntar 
are o denumire și un tratament pe măsură
eu cred că toți avem câte ceva din toate 
și a te chinui să nu încalci nicio regulă
am impresia că este o boală mai gravă decât 
micile scăpări ca atunci când ai tuns păpușa
elsa la chelie și i-ai făcut tatuaje cu carioca
 
printre apropiații noștri se spune că vorbești prea mult
mai bine zis că vorbești fără punct și virgulă
iar asta îi obosește sunt fericit că am un coleg
de răutăți care mi s-a alăturat în această misiune 
 
în noaptea în care trebuia să te naști 
am băut cu bunicul tău atât de mult încât
la un moment dat m-a întrebat dacă 
îmi mai amintesc când mă fugărea să mă bată
pentru că o căutam pe mami iar eu i-am răspuns
dar tu îți amintești? și am adormit îmbrățișați
 
deși nu vreau să-ți dau sfaturi dacă ar fi s-o fac
ți-aș spune că tot ce-ți voi interzice după un
timp vei avea puterea să decizi singură
dacă e bine sau rău s-o faci deși fie vorba
între noi în această lume nimic nu este prea grav
așa că nu îți trebuie decât puțină răbdare
 
când mami era gravidă cu tine nu a spus la nimeni
până într-o noapte când nu am venit acasă
iar ea mi-a trimis un mesaj cu ne vei pierde
pe amândouă ei bine dragă alexandra 
cu ultimii bani pe care îi aveam am cumpărat
băutură și am dat la toți oamenii străzii să bea
până a doua zi când aveam mâinile degerate
și m-am întors bucuros acasă deși îmi propusesem 
să dorm pe străzi să nu mai mă întorc niciodată
 
după ce mi-ai povestit coșmarul tău cu rațele
care te mușcă de picioare eu am avut unul
și mai straniu se făcea că eram o fotografie
și treceam prin procesul de developare
mă rugam să plângi în celaltă cameră 
plânsul tău să mă trezească ca în fiecare noapte
 
când am visat că omorâsem pe cineva
m-ai întrebat dacă am visat din nou că mânânc
pisici și ți-am răspuns că bătusem un nene
și a venit poliția apoi m-ai întrebat dacă
era mică pușculița în care m-au băgat
 
dacă vreodată o să-ți ofer prima țigară
și o să-ți mărturisesc că sunt cel mai bun
prieten al tău să nu cazi în plasă și să nu recunoști 
niciodată că deja fumaseși și nici să nu-mi spui 
dacă bei sau ai prieten pentru că întotdeauna 
părinții au strategii bine puse la punct
 
dacă vreodată vei fi singură și tristă să ții minte
că în această lume majoritatea sunt ca tine
se făcea că mă condamnaseră pe viață
la spitalul de nebuni dar eram bucuros
că după o lună urma să-mi primesc telefonul
cu care îmi împart singurătatea
așa că niciodată să nu fii descumpănită
viața urâtă poate fi un companion de nădejde
 
având în vedere că acum ai aproape
vârsta pe care o aveam când îți scriam 
aceste poeme este adevărat că dragostea
de sine este egal proporțională cu frica
de a pierde pe cineva drag însă acestei 
afecțiuni avem tendința să-i spunem ură?


oh doamne

dacă ai ști că prostituatele tânjesc după dragoste
iar copiii orfani după mai multă singurătate
nu cred că ai mai da din cap pe i'm a virgin

eu cred că ai fost mic cândva și mai cred
că te bucurai la fel de mult ca un păcătos
la vestirea primăverii spune pe șleau doamne
este adevărat că aveai julituri în genunchi
când visai să crești și să construiești universurile?

este adevărat că cine nu îndură singurătatea
după chipul și asemănarea ta va ajunge știi tu unde?

nu știu ce m-a apucat să îți vorbesc de parcă
am fi egali însă când te rog să mă ierți
o fac doar pentru că-n fiecare zi îmi pare rău

dacă din împărăția ta ar fi gălăgie în noapte
m-aș ridica din pat și-aș bate încet în calorifer

spune-mi și mie ce iei de nu te superi niciodată
deși gurile rele spun că că te mai superi din când în când

vino la noi în sat să vezi oamenii răi cum
încearcă să fie buni în fiecare duminică
să îți arăt alimentara și terenul de skate
oh doamne vino la noi să vezi ce handrala
de biserică ne-am tras în cinstea ta doamne

cred că nu are rost să-ți mai spun că-mi place
cum ne pedepsești când suntem obraznici

să nu mă iei în serios când vreau să te supăr
nu fac asta decât când mi se face dor de tine

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!