în insomnii mai las visări să urce
la cerul strâmt al gândurilor mele
e-o gelozie galbenă de stele
în perne limba ta să se bifurce.

și blând îți desenez poeme-n piele
ca tot ce e legat să se descurce
corabia simțirii să afurce
în pieptul nostru-n aer în atele.

tenebra-n juru-mi flori de beznă vinde,
spinări de nemurire cară nopți
și ochiul minții galeș se aprinde.

în așternut sub fruct de măr m-adopți
și necuprinsul tot ne necuprinde
iar spinii tăi se-nfig în mine, copți.