Când gândurile mele încearcă să leviteze,
vise imateriale se prind de ele și se duc
spre toate dorințele armoniei de moment,
în pas ușor, peste toate legile fizicii
care m-a creat cum sunt.
Mă intuiesc și plutesc prin solfegiul vieții
rămas anonim fără urme în urma mea,
umbră de spirit trăit printre altele,
să leviteze în pierdute amintiri, energii risipite,
întru metafizica altui univers.
Atrase de gravitația neuronilor invidioși,
gândurile levitate se întorc în casa rațiunii
cu nectar de pasageră fericire și speranță,
atât de hrănitoare pentru sentimente
pe care, altruist, ți le dăruiesc.