în munți amurgul e în mare nuntă
și păsări multe-ncheagă tot alaiul
ci plouă frunza veșnică-n tot plaiul
și îngerimea e tot mai măruntă.

iubeam pe tine, bucurându-mi graiul
femeie, nemurirea mea lăuntră
când viața către duh mi se încruntă
și toarnă fiere-n mine aprig traiul.

veneau la hram doar piscuri seci, golașe
tot aducând nimicniciei haruri
și învelite-n văluri uriașe.

otrăvuri ne erau aceste daruri
la miez purtând zadarurile lașe
de se-nveleau și codrii în zadaruri...