ea semăna
cu dancing with the muse
începea nedefinit
ca un proiect de furtună
ca toate alfabetele sibilinice
ca o Femeie
trecea peste prezent
peste multe pădurile în care
neștiuți rătăciseră o vreme ținându-se de mână
până când universul le pierduse urmele
ea trecea
ireală și vie
peste înalte tânguielile minaretelor
se prăbușea în el cu 7 clape
melodioasă stihială diamantină
aducea stepele
punea flori în deșert
în ritm de flamenco
de chitară clasică
proclama valsul ursitoarelor
desculțe înfășurate în cocuri interminabile
vocea aduna Cerul în țesuturi milimetrice
clopotul pianului
gongul pentru marile treceri
rochia îi învelea rănile
arsura de cruce a Sentimentului
nimeni nu știa...
când el o privea
ea privea Cerul
se gândea cât de albastru îl făcuse
albastru cu 3 dâre de sânge...
cât să încapă în ciocul Păsării
bolnavă înrăită vieți să aducă
atunci
el îi da un firișor iluzoriu la o parte
poate o ușă
înțelegea cum ea iubea
ideea de pescăruș și ideea de val
valul în sine
pescărușul în carne și oase
un Dumnezeu în persoană
tot Cerul Lui


ea semăna și el...
el n-a mai găsit
Cântecul.