prin umbre tăcute de vânt răgușit
coboară din cer o zi glacială
legile flăcării fără sfială
îmbracă-n negru orice cuvânt rostit

reglează măsuri în orchestra fatală
numere deasupra de râs și de plâns
ca păsările ce-și pierd glasul subit
în somnul verde de miri bunăoară

aud vocea preacurată a apei
cum strigă soarele că nu vom muri
sudorile fricii de pe pereții carmei

pe buze de silfide vor străluci
se zbat țintele în vârful săgeții
ca pașii de plumb răsturnați în fântâni