agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-03 | |
Lângă groapa de gunoi,
A înflorit planta Canna. La doi pași de mărul mic, Coafat cu omizi. Nu departe de salcia, Arsă de caniculă. Sub coroana piersicului, În care furnicile cultivă Colonii de afide. Împresurată de buruieni Solanum dulcamara. A înflorit planta Canna, Un străin apărut din rizomi, Aici, la estul Dunării vechi, Cu maluri de salcie și plop, La nord de o culme roasă, La vest de un ghiol fără apă, La sud de câmpuri sălbatice, Fără nume, (aici, și nu departe, În pădurile de pin Din Guatemala, unde mayașii O numeau chan k'ala, o cultivau, Și împătureau tamales Cu frunzele ei fibroase, Pe solul vulcanic, acasă la ea, Crește înaltă, până la 3 metri, Chan k'ala, pe țărmul lacului Atitlan, Și în jurul Tecpanului, În păduri de pin.) La o aruncătură de băț, Vecinul a aprins, în curtea lui, Ciocanii roși de oi, fum gros Ca lâna urcă la vânt, care-l Aruncă în jos, spre ferestre și uși. Aici, sub culoarul de zbor al lebedelor, A înflorit planta Canna Indica. Lângă cușca cățelușei (ai cărei ochi albesc încet, dar sigur, Care nu mai recunoaște stăpânii, și îi latră, Numită Sărăcuța, pentru că iarna Dispare prima sub zăpadă,) Gardul de lemn spre stradă e veștejit, Ca un rest de erbivor în pustiu. Gunoiul de curte e turnat într-un zid Paralel. (Satul e fără groapă de gunoi. Apa de la robinet se zvonește C-ar avea azbest.) Aici e postul de observație, Al ciorii bătrâne cu un picior, (clanul ei Circulă pe fire invizibile, alunecă, Din agudul desființat de omizi în Salcâmul trăznit de uscăciune, Foșnitoare în cupola nucului, ciorile Gălăgioase, pândesc și fură Până și mâncarea pisicilor.) Iată curtea cu găini obeze, făcătoare De ouă și pui clorotici, Cu exponatul uzat al cocoșului, Croncănind corbește. Trec căruțe. Tractoare roșii. Trece Castorul galben. Avioane. Păsări de baltă grele. Elicopterul mic roșu. Elicoptere Mari, verzi. Păsări de mare, Un avion mic alb. Norii se umflă și dispar Ca păpădiile. Parcul de distracții al verii, Se stinge. Mărul clovn umblă cu Baloane mici verzi, roșii. Pe hornul apropiat, de cărămidă, Apar cucuvele. Satul- golf, țărm, insulă, Cu ambarcațiuni fără motor, Ancorate. Privitorul e invidios, Pe liberatea fără balast a păsărilor, Pe simplitatea celor ce plutesc în Lacul înserării, vălurit de căderea Pietrei grele a ochiului său, din Podurile surpate ale minții. (Mă mir că nu sunt și eu o sălbăticiune, Pe cărări, sub cortul de raze, Să gust bucuria, Depărtării, Îndepărtarea, își zice, Aici e pustiul) Călător pe o Stare de spirit. Ochiul e periferic Și minuscul. Luna, vârf de munte Inaccesibil, atacat de vântul Alb, stelele, șiraguri de alpiniști Înghețați. Versantul spre noapte, Acoperișuri, burlane și uluce, Care scârțâie neîntrerupt. Trec cai roibi, au coame negre, Către adâncul umbrei, Mânați de bătrâni din trecutul Îndepărtat, cu pălării și cămăși În carouri, asudați. Ridică o pânză de praf, un voal Peste iluminatul public. Vântul lovește cu Bățul lui de praf arzător În copacii de gumă. Încep orele târzii și coapte Ale memoriei, când vizităm Camerele luminoase ale nopții. A înflorit planta Canna. Un străin răsărit din rizomi. Ne amintește cât de mult dorim, Depărtarea, trecutul și visele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate