Într-un anotimp de toamnă,când frunza e ruginie
Iar cârciuma cu arome de must negru te îmbie,
Sub o boltă ruginie de nohan și ananas,
Vorbind cu sticla de vin și spunând vorbe pe nas

Așa își petrece viața orice om ce stă la țară,
Chiar de vine-o săptămână cu ceva bani de pe-afară.
Fiindcă oricum,orice-ai face,locul ce se cheamă-acasă
Ca să rătăcești prin lume toată viața nu te lasă...

Aici chiar de ți-e plictisul unei vieți prea ruinate
Și nu ai nici mall,nici filme,niciun parc,ștranduri ori teatre
Totuși ai ceva.Ai locul din care ți-e obârșia
Chiar de aici,din păcate,parcă-ar conduce prostia...

Poți să fii plecat cu anii oriunde îți este dat
Dar nu poți nicicum să uiți târgul unde te-ai născat!..