agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-27 | |
M-am scrântit de-atâta dor și de clipa ce mă-nșală
Ce îmi spurcă-n sobă versul într-un foc de paie ude, După, zgândăre cenușa toată noaptea-n mintea goală Și tot cerul mi-l bârfește stelelor, de parcă-s rude. Pe o coală, călimara și-a plâns toată-a ei cerneală Și-acum tot ce îi rămâne e-o tristețe neuscată Ce se scurge pe pereți, parcă-i vechea căptușeală Din paltonul alb de gală ce-l purta ,,A fost odată"! Două lumânări de nuntă stinse pe un lac de ojă, Amintiri cu ochii-nchiși, prea înduioșați de praf, Nechemate să petreacă timpul doarme într-o lojă, Pe o scenă încă-așteaptă preotul și-un vechi taraf. Am decis să-mi merg pe urme! Cu o aripă ciobită Nici o pasăre nu zboară ... și târându-mă cuminte, Am ajuns unde mi-e cuibul vieții mele netrăită Și de-aici o să-mi iubesc toate-aducerile-aminte. Noaptea ochilor deschiși a trecut pe-ntreaga coală Și-a lăsat cerul albastru cum era la mine-acasă, Se trezește-a mea poveste udă încă de cerneală Și mă pune să-mi recit, noua mea Cenusareasă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate