agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-29 | |
n-am putut fi atât de indiferentă.
paloarea cerului și mișcarea de rezistență a aerului când copiii au fost uciși. era o toamnă roșie, cu bucăți de copaci înveliți în primele brume. parcurgeam zeci de km până la primele fabrici. omenirea nu mă aștepta pe mine. trebuia sa mă duc. într-o zi am văzut armele lor. negre, lucioase, ordonat așezate la baza câmpurilor. ma gândeam: scrie despre asta. asta îți ordonează gândurile. nu somnul, nu mesele copioase la terase aerisite și vag desprinse din filme. dar cum pot să scriu despre copiii uciși? decât că era toamnă și nu am văzut niciodată vreunul. atunci m-am imaginat pe mine stând în iarbă, culcată la pământ cu un glonte în inimă și sângele șiroind. nu eram decât eu și armele lor. și glasurile care îmi șopteau: oprește-te. nu te poți ascunde la nesfârșit în bazele lor militare în blocurile gri, cu o sută de uși, cu o sută de uși, cu o sută de uși. sângele curge la fel și în vise. copiii nu țipă când sunt împușcați, nu, dar lumea nu e mai frumoasă și mai bună, nu e deloc mai frumoasă și mai bună, decât atât.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate