În stoicismul meu, mă întreb; iubirea, la iubit răspunde?...
și cum desparți un adevăr de o minciună spusă în masă?
Și ce e gust, de eu urăsc; dragostea-i slabă, sau e grasă?
Cum oare frigul, ori toridul, sunt țel de om... el e oriunde?

Copilul, pui de om suprem, își poate fi călău de mamă?...
dar crocodil înșfacă pui, să-l poarte delicat în apă!
Iar mâțul, doar că are o lună și știe că ”nevoi” se îngroapă,
când umplem lumea de deject… Deșeu, planeta-i dată-n ramă!

E îndeajuns să ne întrebăm, că întrebarea este gaj
c-ar fi ceva, un neascuns, ce poate stăvili nefastul
iar întrebarea-i și cuvânt, cum ochi, ce face cer albastru...
Și, de nu e decât un joc, e omenirea un derapaj?
04.08.2014