Încerc să-mi calc umbra de la soare,
ea se ferește și mă sfidează cu talent,
după legile ei, chiar dacă îmi aparține,
e legată de mine și o exist.
Mută și incertă, se învârte în jurul meu,
dresată să-mi fie companie în lumină,
statornic lipită de mine, chiar și atunci
când alte umbre o calcă.
Dacă ne întâlnim, se contopește
cu umbra ta și bucuroase, tac împreună,
ne ascultă politicoase și se retrag decente
când stingem lumina.
Umbra mea se roagă de umbra ta
să se vadă mâine, că va fi soare
și ar vrea să ne plimbe.
Ești de acord?