Mă-nvrednicesc -ca toți bărbații-
Să mă însor, s-a dus cu lenea
Că râd prietenii și frații
C-a-mbătrânit, de-acuma, nenea.

Părinții mei, octogenarii,
Mă-ndeamnă, când mă duc la horă,
Să intru-n rând cu gospodarii
Și să le-aleg și lor o noră.

Că sunt atâtea fete-n sat
Și se ajung, din urmă, alte
Ce se gândesc la măritat
Și-s harnice, frumoase, 'nalte...

Eu, dup-atâta presiune,
Zării la horă-n seara asta
O frumusețe, o minune,
Și am gândit: găsii nevasta!

Dorind să vadă c-o respect -
Luând o mină serioasă -
Am întrebat-o-n mod direct:
N-ai vrea, de azi, să-mi fii mireasă?

Sunt de acord! mi-a zis sfioasă.
Eu, de iubire, scos din minți
Am dus-o-n zbor, la mine-acasă
Și-am prezentat-o la părinți.

Ne bucurăm cu toți, Ioane
Că te însori și tu-n sfârșit,
Dar din atâtea fetișcane,
Tu doar pe Gheorghe l-ai găsit?