se scurg pe chipul tău grăsimi de sare,
untura lacrimii de jeluire...
în oameni noaptea e-n alcătuire
la poarta minții vise-s de vânzare.

în păr de timp te joci ca o vestire
și clipa, prunca lui, în miez tresare
se lasă liniști multe peste zare,
tăcerea în auz îmi e vuire.

sub plânsul tău pitit în lumânare
străbat pe căi ce tu mi le-ai deschis
cu reci poveri de gânduri în spinare.

ci doar în duh țineai senin, descris
de faptul mâinii stând în închinare
cu șarpele o vreme-n măr ucis...