Brodează tainele un nume
Pe-alama clanței unei uși,
Ce ține- înlănțuită-n rime
Povestea câtorva Iisuși.

Legată după-aceiași ușă
Sălbăticită-ntre pereți,
Visează-o mână de cenușă,
O rază-a primei dimineți.

Nu-i vede mintea să recite,
Odaia e-o lumină neagră,
Povestea crucilor jerfite
Nu poate ușa s-o-nțeleagă.

M-a miluit dâra de sânge,
Apoi mi-a devenit poetă,
Dar uneori o văd că plânge
Tăcută-n rana mea secretă.

Și astăzi sfintele comete
Legate-s de aceleași cruci,
Din cuie le brodați corsete
Și sub picioare coji de nuci.

E mintea unica poveste
Unde Isușii au scăpare,
Dar numai ,,El" își amintește
Pe care cruce, fiecare.