pe de o parte sunt foarte mult de scris
și de obicei oamenii caută în locurile cele mai greu de digerat
să îmi găsească punctele slabe
apoi să se îndoape cu ele
de parcă slăbiciunile mele i-ar ajuta în vreun fel sau altul
să țină cură

dar mai sunt alții care nu spun niciun cuvânt
care se învelesc în tăcerea mea
ca într-un fel de giulgiu care
nu mai speră nimic
își acoperă ochii cu formele geometrice ale răului

(ori ăștia sunt cei mai periculoși
pentru că frica le-a putrezit în vene
murdărind tot sângele)

ultimii trec prin mine cu gura deschisă lacom
ca niște pești prin oglinda cârligului
care le-a curmat
aerul plin de apă din plămâni sau branhii sau ceva pe înțelesul celor care
nu au fost niciodată înrudiți cu un pește
trec și râd curați de cealaltă parte
a sitei