Când fructele rotunjite de soare
au adunat destul foc,
se deschid gurile lacome
ale instinctelor dintâi,
omagiu primitiv al existenței fertile,
ca infidelitatea care consumă plăceri
din clipa fiecăruia de prea fierbințeală,
intrusă în ritmul emoțiilor fără botniță
scăpate din lesă.
Așteptarea culege grațios neîndurarea
pe care regretul o dăruiește tardiv
flămândului de opreliști învinse
și inocentul usturoi rămâne
istorie în gura greșelii,
parfum al umorilor isterizate cândva.
Umilită, grațierea se refugiază în uitare
și mai adaugă un rid
pe fața trădării satisfăcute.
Totuși, fructele au un rost
și un gust mai bun,
dacă sunt râvnite și furate
de pofte obscene,
iar ridurile se pot trata
și ascunde în suflet !
Acolo, fermentează regrete!