Iubirea pierduta,

Dacă tu într-o zi m-ai asculta,
Oferindu-mi o clipă de atenție a ta,
Ti-aș spune șoptit și timid cam așa:
Dincolo de zări ne plimbam odată noi,
Dincolo de nori am fost cândva, amândoi,
Mai presus de sfinți si religii suntem noi,
Ai iubirii prizonieri voluntari, amândoi.

Între noi nu e nevoie de prea multe cuvinte,
Pentru că în o mie și una de feluri, se simte,
Nici de aprobarea divină a sfinților,
Nici nu se poate exprima în lucruri mărunte,
Găsite în grabă prin tarabe pierdute,
Doar periodic și intens de reamintirea
Sărutului tău, atât de fierbinte.

Dacă tu într-o zi m-ai asculta privindu-mă
Poate ai observa ascultându-mă,
Cum peste timp eu am rămas eu,
Doar părul mai alb parcă nu e al meu,
Cum privirea mea o caută timid pe a ta
În clipa în care m-ai asculta cu privirea ta
Cu intensitate mărită și emoție în ea.

AZ