agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-20 | |
Trosnesc în sobă inimile de stejar
Când toamna-și face lin bocceaua; Pe cer de sticlă stele firave tresar Știind de norii ce-or aduce neaua. Un biet poet uitat de lume, solitar Își duce pașii spre ieșirea din oraș. Îl văd țigănci cu umbletul sprințar Ghicind că el e visătorul pătimaș. El rime mormăie ca într-un delir Câtă paloare e pe fața sa crispată! Îl strigă răgușită buha în cimitir; Romanticul către morminte cată. Ce nelumesc se înclină nucii goi Și lampadare chioare par grotești. Gem crengi ca-n vremuri de apoi, Hainul vânt le suflă sumbre vești. Dar visătorul pe colină se așează Unde lumina e-o anemică lucire Iar tainice visări din minte trează Se scurg în melancolică șoptire. Deodată o siluetă vine spre poet Când luna peste deal apare strajă. Doar iele încinse în dansul desuet Îl văd cu toamna tristă la o vrajă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate