Române drag
Doar cu speranță,
Privește inima, din prag
Și uită răul ce îl ai în față,
Hai vino iar, când ți-o fi drag.
Române frate, nu uita
Nu somnul te ridică,
Privește doar la mama ta,
Și ție-ți fie frică,
Doar de ce-i sus, El te ridică.
Române, om de omenie
Ce lumea-ntreagă a uitat,
Că ești ca rodul cel din glie,
Chiar și când ploaia te-a spalat,
Mai vino-n dorul ce îmbie.
Române, fie ce va fi
Tu nu uita de tine,
Coboară-n gândul inimii
Și fă să-ți fie bine,
Căci el românu-i om și-așa va dăinui.