agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-09 | | n-am să sting culorile vremii în carnea misterului piron de iubire am să mă bat pân’ ce răstignirile îmi vor topi spațiul și-mi vor scufunda eul în apele începutului între noi iubite un prag de pleoape ne arde talpa îmbrățișării ne-am cusut cu sârmă ghimpată depărtările mâinile s-au înroșit de genuni când au vrut să-și spele disperările din falange dorurile ne-au smuls pene din zboruri ne-au smerit căderile genunchii mustesc de altare suveica materiei ne-a depășit broderiile clipei visul a rămas în urmă ancoră unei amintiri ce încă nu a îmbrăcat pelerină umărul de zeu androgin bidineaua cu aștrii trasează delicat direcții contradictorii eu tu în urzeala ecoului vom pulsa din fibula destinului strălucirea ca înălțare posibilă mai probabil ca mistuitor blestem prea dulce să nu ne ducă-n ispită înainte de vrere îngerește se mutau pietrele jocului fără memorie unicul nu avea pe ce să-și sprijine duhul degetele țipau în durerea orbirii apele nu învățaseră încă să curgă sâmburul se pipăia pe dinlăuntru fără căldură în matca mărului vifore albe ridicau rugăciune de flăcări șarpele înghițea spaima de a fi jucați la barbut între pereți de singurătate să fie lumină s-a văruit cuvântul pe ziduri de neant fără ureche ai auzit porunca și-ai aprins candela cărnii până când sângele înroșit de efemer a coclit sub patina împătimirilor ceasornicul gârbov al timpului a descuiat prea multe episoade în infinit în care ne-am locuit doar ca năluci pragul aurit al pupilei decupează portal spre mine ca o genune mă sorb și strig că încă mi-e foame spectaculos sucombă ziua în vene sursa așteaptă răbdătoare trezirea semaforul celest colcăie de ochi de cârtiță în fiecare culoare ard bufnițe de cristal brațe amputate și maree inima se îmbracă orfic în curcubeie nu mă certa din oglindă că nu te-am putut respira nedespărțit opresc fără ezitare caruselul măștilor și sar în mine timpul tuturor se-nchide-n icoană
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate