agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-17 | |
Sunt uneori ca norul ce coboară
De pe abisul plin "de nici un sens" Purtându-și răsăritu-n orice seară Să îl îngroape-n dorul meu imens. Când rostul tău ți-l știe pe de rost Și cineva o coală nouă-ți toarnă, Îndrăgostitul, eu, de când mi-ai fost, Cu dinții mușc, ca soarele din iarnă. Și învelit pân' la bărbie-n șoapte, Cu mâinile gonite-n iarnă-afară, Ca două sclave furișate-n noapte Să țeasă pe zăpadă-o nouă vară. Din rănile ce lumea îți făcură Doar sângele să-ți toarcă fir cu fir, Punând petalele, frumoasa-ți gură, Să te trezești în vis c-un tradafir. Și vocea ta închisă într-o ramă De multe vieți e bucuria noastră, Mă va trezi fără să bag de seamă Să o deschid doar eu, ca o fereastră. Și-acum la brațul ei ca prima oară, Sunt un abis de dragoste și sens Când vom apune-n fiecare seară, Să ne-ngropăm în dorul meu imens.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate