Ziua ne hrănea somnul,
de obicei cinam dimineața...
Înlocuirea se produsese în biserica timpului,
preotul vremii rele ne închidea diurn pleoapele,
cantitatea de lumină era mică
soarele se ascundea sub bolovani de nori cu zăpadă...
Așa că am invitat-o pe Noapte să ne deschidă visele cu ochii deschiși,
să ne locuiască...

La intersecția Cuvântului avusese loc un accident grav
Gândul moare pe masa de operație a Rațiunii,
așa că am început să visăm...

Cogniția racnea la Luntraș să mâne mai abitir copaia aceea de Luntre
fugea de Vis, evident
în ochii minții noastre rulau filme deocheate
ne atingeam,
întâi cu privirea apoi
cu brațele descărnate de dorință...
de obicei cinam dimineața