Am fost numit de mine-n minte,
Singurul prinÈ› pe-al meu orgoliu,
Fecior prin noapte sau părinte,
De gândurile-mi sunt în doliu

Și-alerg pe țărmul frunții mele,
Se-nchină-n fața mea planete,
Eu mușc din trupul lor de stele
Și beau din Marea de comete.

Sunt singurul ce face cuiburi
Din cruci ce n-au fost biruite,
Punând în ele numai sâmburi
De vise ce îmi trec prin minte

Și-am străbătut pe jos oceane,
Ce-s nesfârșite doar prin vise,
Căci cei ce mor le zic icoane
Și pentru ei sunt răni închise.

Mi-am luat o nouă-nfătisare,
Să nu par cel ce n-a vegheat,
Stând aplecat mă uit la soare
Și dau un sens la ce-am creat.

Cresc o dorintă nouă-n mine
Stând ghemuită-n trupul meu,
Când am să știu cui aparține,
O să mă-mbrac în Dumnezeu.

Și am sa intru-ntâi la mine
Pierduto, pănă te-am găsit
Să împărțim și zilele de mâine
Și tot ce încă n-am mărturisit.