Pun Clipa într-un cub de gheață
Și-o leg la gură cu un singur țărm,
Făcut a fost când, mama ei de viață,
Eram o stâncă într-un vis enorm.

Și-o pun în gând, de soarta se razbună
Și-n nopțile iubind copilărește,
Prin labirintul ținerii de mână,
Să-i port de gija ... până se topește,

Ca un nebun atunci, ce nu-i mai pasă,
O să îmi fac din coală un toiag,
Să mă feresc de Dumnezeu și coasă,
De un picior de plai și de-un baltag.

Și am să scap ca diavolul de cruce,
Ascuns ca îngerii în ramele de aur
În peșteră și-n noaptea ce te-aduce,
Să te salvez din nou de Minotaur.

Și o să las în locul tău durerea
,,De n-ar mai ține-o Dumnezeu pe lume"
Pe lacrima de mir ca mierea,
Să te botez uitând să-ți dau un nume.

Și să mă-ntorc ca tot necunoscutul,
Care-a avut norocul să te-atingă,
Dar uit nescris în minte începutul
Și orice vis din tine-o să te-nvingă.