S-au rotunjit formele dăruite plăcerii, a crescut imaginarul,
gândul se șterge pe frunte cu mâna care scrie
întoarse pe toate fețele cuvintele spun totul.

Înțelegerea se șterge la ochi
nu vede prin straturi de ceață.

Noaptea cu ploi de meteoriți plutește pe ape
femeile își așteaptă inima să tresalte,
ascultă frunzele cum se clatină-n vânt,
fac din vorbire o artă a convingerii.

Diamant cu fețe sclipitoare
îndreaptă frumosul spre apogeu.

Atât de mult doresc să renasc în carnea fragedă,
să mă cuprindă învelișul neted și verde
cu imboldul dorințelor împlinit.

În rugă stau toate tăcerile care fac minuni
splendoarea din gânduri dusă-n vorbe
și încrederea se risipește în bunătate
semnul voinței de mântuire.