Sunt lacrimi
care se prăvălesc cu furie
ca niște soldați în luptă
dintr-o centurie
sunt lacrimi
care se scurg resemnate
ca un călător obosit
răstignit pe spate
sunt lacrimi
fierbinți
de te scot din minți
și lacrimi timide
care stau temătoare-n firide
de ochi obosiți și plecați
sunt lacrimi unice
fără surori sau frați
și lacrimi care se resorb
ca în ochii de orb
și se ard
ca un stindard măcinat de vânt
fără un cuvânt
lăsând în loc de plânset
un zâmbet