Noaptea s-a golit de stele într-o mare îndepărtată,
deasupra ei soarele se ridică din ape.

Dimineața se prinde cu mâinile de cer
cum pădurile strâng munții în brațe.

Va năvăli căldura de pe văi
risipită peste câmpii cu arșița-n plete.

Nimic nu va rămâne fără ecoul schimbării,
mișcarea se transmite tot mai repede
și oamenii învață arta fugii.

Se vor subția liniile care ne despart de necunoscut,
totul va fi ca o dimineață aproape neobișnuită
și ploi de lumină vor înveli amiaza.