cum ar fi să cinăm pe lună în noaptea asta?

să ne fie Terra lumânare,
praf depus pe picioarele goale,
să ne distrăm copios doar la gândul,
că suntem aici și-acolo-i Pământul…

să fim existenți într-un spațiu bizar,
și lumea așa mică, un loc prea banal
pentru dragostea vulcanică ce ți-o port,
pentru mucegaiul ce greu îl suport,
format în urma valului de emoție
ce-a udat constant pereții sufletului meu
la simpla idee că noi doi
rătăcim într-o lume ce nu-i pentru noi.