Atunci când nu e anotimp
În care somnul-i adormit
Când nu mai ai nimic la schimb
Atunci e timp pentru el timp.
Atunci când ai rămas stingher
Cu nemurirea fără de hotar
Când a murit el verbul sper
Atunci de tot nimicul n-ai habar.
Atunci când ai plecat demult
Cu mintea nu mai ai cuvinte
Când totul nu-i decât tumult
Atunci îți vei aduce aminte.
Nimic nu pare fără rost
Pierdut de ești de timp
Rămâi mereu doar ce ai fost
Fără a primi nimic la schimb.
Atunci când timpul s-o rări
Uitând de el tumultul
Atunci și doar atunci vei fi
Totuna cu trecutul.
Căci nu există sentiment
Ce ea uitarea-l cere
Și nici măcar resentiment
Cândva a fost doar vrere.