Stăteau reci pe marginea rece,
îmbrățișați-ntre felinarele înghețate.
Dinspre cer curgea un amestec răcitor,
un soi de gheață asociată cu fulgi
peste asfaltul sticlos ca o mocirlă,
lăsând natura parcă în ritmul lor,
încât aveai impresia unor inimi imense
prin care treceau umbre pompate
în ansamblul pieței hipertensive.

Eul liric se înspăimânta, descurajat
de atacul vascular din creierii orașului
sau iminența unui infarct în piață,
rugându-se în genunchi de autor
ca nu cumva să delireze lapidar.

Dinspre felinare, mijind din teorie,
cerbicia lăsa loc brizei de vară.
Astfel poemul acestei îmbrățișări
a rămas neatins de înfrigurare
și i-a rămas numele de: "primăvara"