agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-12 | |
Mă scutur de cărările trecute și tremur tot ca zidul de pământ,
În fața visurilor începute ce poartă-n poala lor câte-un cuvânt, Îl iau și-i umplu chipul cu cerneală, ce trist ar fi de n-ar fi ea, Pe frunte-i limpezește oboseala și ne-cititul lor ce-mi înflorea. Mă scutura fiorul nerăbdării și lava ce-mi cutremura adâncul, Că vine iarăși ziua învierii și mă va trage iar de mână pruncul. Aici, până la ziua-ndrăgostirii, de pe icoana îngerilor singuri, Ce stau pe masa adormirii, parcă-s pahare, farfurii sau linguri. Așa, târât mă las de sete și-ajung unde nici lupii n-au ajuns Pe o coroană albă cu manșete, că Dumnezeu aici a fost răpus. Și-o pun pe fruntea necăjitei mele și să-i ridic întregul neam, Să-i ard ca bărcile cu vele,-n firimituri de lumânări la geam. Mă iartă iadul rădăcinii mele că-s singura bucată de pământ, Ce firele de iarbă-o să-l înșele când fiecare ne-rostit cuvânt Va trece ca uleiul zilei arse pe sub măslinul netezit de tine, Pe-un munte de copaci și oase ce zace-n liniștea din mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate