plutirea ca stare ține de palpabil când visele merg de-a bușilea
și deapănă aerul în fuioare călătoare dintr-o zare în uitare
să te ridici nu e greu odată ce ai aruncat lestul temerilor
dar ce te faci cu uitarea care se ține scai
și nu te lasă să guști miezul libertății
cerule,
la noapte, când o să mă opresc
o să-mi arunc ancora să-ți înțepe sufletul
și-atunci poate că o să mă înțelegi
de ce nu pot uita zborul
frate geamăn cu dorul