Aure sfărâmate se plimbă agale,
pe străzi cenusii,
prin locuri murdare.
Predomină griul și mirosul amar.
Rînjete false si vise-n zadar.


Speranța tînjește să se facă văzută,
trupului meu ii e dor să audă.
De aroma pielii tale albe,
de miros și gust de nalbe.

Buze cărnoase ,pline de dorință,
o parte a sufletului o ai îmbibată in suferință.
Ființa mi-o umpli de plăcere,
Cu o rece doza de durere.

Iubire luminoasă ce transcede,
Peste timpi si veacuri,secole,
pîn-ce griul hidos, trist si-amar,
se transformă in nectar.