merg adesea la bibliotecă pentru a împrumuta cărți
pentru că am acolo câteva activități întâlniri
cu persoane dragi cu care am câte ceva în comun
comunicăm bine și ne simțim bine
de câteva luni bune
țin la capul patului o antologie a Ilenei
și abia m-am despărțit de ea
citeam dimineața la prânz și seara
de câte ori mi se făcea dor de viață
de iubire contrar
ea invoca moartea aproape în tot locul
cadența poeziei ei are ceva din ritmul trăsurilor cu cai
de pe la nunțile oltenești
citeam la masă în pat pe holul spitalului la serviciu
pe furiș citeam și uneori scriam și eu
transpusă de lăsam cartea
din mână îmi lipseau acele versuri
mă trezeam departe de mine
nu auzeam nici măcar
ce se petrece în jur visam
mă întristam oftam
îmi doream să pot scrie la fel de profund
emoționant
cu greu am stabilit o zi în care să returnez cartea
i-am și mărturisit doamnei bibliotecare că
nu voiam să mai duc înapoi cuvintele poetei
se uita la mine intrigată de parcă nu pricepea
ce pot eu să fac grandios cu vocabulele altcuiva
da preferam să plătesc înzecit
numai ca să nu mă despart de ceva similar unui cod de bare
accesibil doar cu sufletul meu
cuvintele erau conexiunea
aveau efectul spectaculos
un soi de poxipol
dar ea
foarte simplu m-a întrebat
de ce nu caut cartea pe net
pentru mine nu este aceeași desfătare ca atunci când
oriunde mă aflu deschid la o anume pagină
și ard de tot