Crunta nebunie, sălaș al viselor trezite-n noapte
Un dulce sentiment de feerie, si tot atatea fermecate șoapte
Un zumzet in tacerea vietii, un gand fugit spre ratacire
O ploaie inaintea cetii, moment de pura regasire
Poetii spus-au printre vremuri, povesti din veacuri ratacite
Sclipiri de basm tremuratoare, printese inca adormite
Ecou nemărginit de umbre, strigat din sine întrupat
La ora nebuniei noptii, sarutul intaiului pacat
Prilej de ultima ședere, popas de ultim legămant
Dorinta inimei ce-si cere,neintelelesul sau cuvant
E gand curat in ape tulburi, blestemul inocenței pure
Precum o frunza ratacita, uitata-n colțuri de padure
Trairi de suflete pereche, surasul sinelui pătat
Prin mobile de modă veche, in joc de inimi,exilat

Si peste toate e speranță, si peste toți rămânem noi
Suntem aceiași discrepanță, suntem acelaș vis , in doi.