- Leagă timpul la ochi să nu mai știe
Că noi petrecem veșnicii la rând
Un an sau zece, sau mai bine-o mie,
Pe simetria unui ultim gând

Ce mă sărută seara la culcare
Și îmi șoptește tandru „Noapte bună!”,
Când tâmpla obosită de visare
O las pe pieptul tău sub clar de lună.

Inima ta, iubite, îmi vorbește
Cobor în ea descoperind comori,
Nu te întreb ce simți, aș vrea, firește,
Să-mi spui cu ochii-n lacrimi că m-adori.

- În palma ta chiar timpu-i poezie
Și stă cu noi pe-același balansoar
Eternități întregi... aș vrea să știe
Că te ador, nici tu nu ai habar

Când te închid într-un atriu ce bate
(Cu glasul tău cântă la unison)
Și te sărut pe frunte-ntreaga noapte
Sorbind câte un strop de anason

Din cupa unui gând prin care zboară
Aromele unei iubiri târzii...
Beat de amor îți spun (a câta oară?):
Leagă timpul la ochi de vrei să știi!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș